Hamacul DD Frontline, tot in DD, tot cu stele…

Hamac ieftin

…tot cu hammock-ul DD, tot in DD, tot cu stele…

Va salut din nou si hai sa va mai zic cate ceva.

Sfarsit de septembrie, inceput de octombrie. Vreme superba, superba, superba.

Sigur v-o aduceti si voi aminte, mai ales acum ca o dat frigul.
Si daca vremea-i superba, cum sa stai in casa??? Asa ca iar mi-am facut bocceluta, pun azimutul pe boscheti si hai la drum. Drum mai putin pe uscat si mai mult pe apa.

De plecat efectiv, am reusit sa plecam undeva pe la amiaz. Cine mai pleaca la drum la mijlocul zilei si nu de dimineata? …va spun eu, Nicolai. Si nu numai el, inca o multime din cei ce pleaca cu barca.

Avifauna Deltei Dunarii @ihamac

In barca nu te urci ca-n metrou, trebuie sa iei benzina, sa-i pui motorul, s-o dai la apa, s-o aranjezi de drum, s-o, s-o, s-o…si abia apoi dai sfoara la motor.
Dar n-o fost bai, ca eu oricum plec ca sa ma bucur de vreme, de peisaje, de drum… si nu musai ca tre’ sa ajung undeva.

Si nici n-am ajuns, prea departe(din prima seara). Ca undeva pe drum, ne-am oprit sa ne salutam niste preteni veniti in Delta la pescuit, si ne-am salutat, si ne-am imbratisat, si ne-am strans mainile de am ramas cu ele stranse pana a doua zi.

Deci, intelegeti ca am petrecut seara la o pensiune, in jurul unui foc (de gratar), la povesti cu pesti si pescari de se facuse ora 2 dimineata si noi tot mai povesteam (acum eu recunosc ca am facut si putina politica -dar asta o fost abia dupa ce s-or terminat de golit niste sticle si odata cu ele s-or terminat si vorbele pescaresti si nu ne mai aduceam aminte decat de limbajul insusit anevoie si de nevoie la orele de “invatamant politico-ideologic”, ore frecventate cu multi, multi ani in urma. Limbajul de atunci, parca deodata s-a dovedit a se potrivi si prezentului.)

Dar voi sa nu credeti ca daca am inserat la pensiune mi-am tradat hamacul. Nuuu! Asa ceva nu se cuvine!

Noi, eu si tovarasul meu de drum, care foloseste cortul, la un moment dat, cand am vazut ca se ingroasa gluma, am intrebat patronul daca in caz de ne prinde noaptea, putem campa in curtea lui?

Apus in Delta Dunarii @ihamac

Am primit un raspuns cam mormait, care parea a fi afirmativ, dar nu prea convingator. N-am dat mare importanta, ca oricum gandeam ca plecam mai departe (aveam rezervare deja facuta la doua salcii batrane, cu trunchi gros de peste metru). N-a fost sa fie. Anturaj fain, oameni de calitate, povesti haioase si uite ca ne-a prins seara.

Eei, pe intuneric nu prea e de plecat cu barca pe apa.
Interpelam din nou patronul care, de data asta, ne intreaba direct ce nu ne convine la pensiunea lui, de ce vrem sa dormim afara?

Ca daca n-avem bani ne face reducere, dar tot nu pricepe de ce tinem mortis sa dormim afara, ca el si-a pus sufletul in pensiunea aia si a facut-o din pasiune, s.a.m.d.
In acel moment il intreb cate stele (margarete) are pensiunea lui? Pe fondul ca era deja destul de contrariat si tensionat de atitudinea noastra, a primit intrebarea mea ca pe un afront si-mi raspunde destul de iritat ca “o suta”. Eu sesizez neintelegerea si calm ii spun ca si dac-ar aduna stelele de la toate pensiunile din Delta si din lume, nici macar nu se apropie ca numar, de numarul stelelor ce stralucesc noaptea, deasupra hamacului meu.

Camping under the moonlight @ihamac

Nea Radu (el e patronul) se opreste, se uita lung la mine si deodata se lumineaza, fata i se destinde intr-un zambet larg, se repede spre mine, imi strange mana si-mi zice fericit:

-Mai tu esti de-al meu, poti sa-ti pui hamacul unde-ti doreste sufletul si sa stati cate nopti o-ti vrea, chiar daca amicii vostri pleaca !

Si mi-am legat hamacul intre doua salcii ca toate salciile, le avea omul acolo sa umbreasca curtea.
Doar ca dimineata pe lumina il aud pe tovarasul meu comentand:

-Uite ce crengi ondulate au salciile astea, zici ca au trecut pe la coafor si le-au facut cu “placa”. Parca aseara nu erau asa…
-Salciile noastre s-au gatit pentru noi!, glumesc eu.

Va dati voi seama, de bucurie si emotie ca le-am preferat pe ele in loc de zidurile unei camere din pensiune.

Erau crete de cu seara (hai poate mai putin de dragul povestii), doar ca pe intuneric nu observasem acest detaliu, in realitate fiind doua exemplare de salcie creata, Salix matsudana. Daca nu stiti si sunteti curiosi cum arata, o gasiti si voi prin parcuri sau in linkul de mai sus, ca eu iar n-am facut poze.

A doua zi ne-am imbratisat de ramas bun cu prietenii (care plecau ca li se terminasera vacanta), ne-am imbratisat cu nea Radu, ne-am imbratisat si cu salciile noastre crete, ne-am imbarcat si am plecat mai departe, mai in salbaticie, la alte salcii, la alte stele…

Crap salbatic in Delta Dunarii @ihamac

Cum o fost mai departe, cum ne-or primit salciile cele batrane crecute pe insulita dintre ape poate intr-un articol viitor, ca amu tre’ sa merg sa cinez. Daca intarzii la masa ma lasa soata sa ma culc flamand.

Doamne ajuta si sa aveti parte de timp liber pentru iesit in natura!

Nicolai

 

 

 

 

 

 

 

*Nota redactiei: Deocamdata nu va spunem cati ani i-au trebuit Dlui Nicolai pana sa se „dea” cu hamacul :), dar va asiguram ca nu sunt putini. Felicitam pe aceasta cale si initiativa dansului de a-si achizitiona un hamac cat si aceea de a ne trimite vorbe de duh din mijlocul uneia dintre perlele Romaniei, Delta Dunarii. Respect !

** Deoarece Dl. Nicolai este mai degraba amator de „mental picture”, ilustratia articolului a fost asigurata din galeria proprie Ihamac.