Sacul de dormit

Sacul de dormit este unul dintre obiectele primordiale care, in starea lui rudimentara (pielea de animal), a fost folosit de catre oameni din cele mai vechi timpuri. Obiectul in sine a traversat astfel istoria omenirii pana in zilele noastre. Acesta si-a schimbat forma, culoarea si materialul, dar nu si scopul primordial, acela de a oferi comfort si protectie termica in timpul somnului.

Sacii de dormit, asa cum ii stim noi astazi, reprezinta insa o tehnologie relativ recenta. Timp de milenii oamenii s-au bazat pe pielea animalelor pentru a realiza un culcus confortabil si a se încalzi noaptea in afara caselor.

Aparitia sacului de dormit

Odata cu industrializarea masiva din secolul al 19-lea, in principal in industria textilelor, totul a capatat un nou sens pentru acest obiect uzual astazi.

În 1861, Francis Tuckett, vicepreședintele Societății engleze a alpinistilor, foloseste un material textil cu un strat aplicat impermeabil din cauciuc. De acum, printr-o serie de modificari graduale, putem spune ca au fost puse bazele sacului de dormit contemporan.

In 1876, galezul Pryce Jones a patentat sacul de dormit similar unei paturi cusute, dar cu o perna de aer atasata. El a reusit sa contracteze 60.000 de bucati armatei ruse, dar datorită eficienței acesteia împotriva turcilor la Plevna, contractul său este reziliat mai devreme și astfel ramane cu 17.000 de saci. El a anunțat că intenționează să scoată perna, spațiul rămas putând fi umplut cu pene, lână, bumbac sau paie, facand din acesta un excelent pat pentru persoanele nevoiase.

Ideea unui sac de dormit izolant a apărut odată cu cerințele exploratorilor și a alpinistilor. Proprietățile izolante naturale ale părului de cămilă, avand firul  gol in interior, au fost testate în productia sacilor de dormit la sfârșitul secolului XIX. Ajungilak, o companie norvegiană, este declarata ca fiind primul producător commercial de saci de dormit cu o umplutură izolantă în jurul anului 1890. Umplutura sacilor era de origine vegetala, realizata din kapok sau bumbac de Java (Ceiba pentandra, din fructul copacului cu acelasi nume, avand proprietati izolante ), folosit de asemenea ca material pentru saltele.

Sac de dormit

La scurt timp au apărut sacii umpluti cu puf si pene, prima utilizare înregistrată fiind în 1892 de Albert Mummery.( ‘fost un alpinist englez. Deși faimos pentru numeroasele și variatele prime ascensiuni montane realizate în Munții Alpi, Mummery, împreună cu J. Norman Collie, Hastings și doi șerpași gurkha, sunt cunoscuți ca fiind primii oameni care au încercat să urce pe unul dintre masivele montane himalayene cu altitudinea de peste 8.000 de metri – cele mai înalte 14 piscuri montane din lume.

Încercarea lor pionierească de a escalada masivul himalayan Nanga Parbat în 1895 s-a dovedit dezastruoasă atunci când Mummery și cei doi șerpași gurkha au pierit într-o avalanșă, în timp ce se aflau în recunoaștere pe vârful Rakhiot’

Modele sac de dormit

De la începutul secolului XX și până în prezent, dezvoltarea sacului de dormit a luat două directii: design specializat, profesional antrenat de nevoile utilizatorilor high end (alpinisti, hikeri) și productia de masa cu saci de dormit de calitate mai slaba, dar mai ieftini, făcuti pentru călători și camperi.

În anii 1930 a fost dezvoltat modelul „mumie” în formă de sarcofag egiptean; avantajul acestui model era spatiul mai mic de etansat, pierderile mai mici de temperature si scaderea greutatii integrale ale produsului. In 1933, alpinistul francez Pierre Allain a introdus pied d’elephant (piciorul de elefant) un sac de dormit scurt, pana la brau care se uneste cu geaca de puf, ambele fiind acoperite de o membrana impermeabila exterioară din mătase- cagoule – uterior aceasta devine parka de ploaie ușoară a alpinistului.

Ar fi de amintit aici si Quilt-ul, transformat dintr-un sac de dormit pentru iubitorii de camping cu hamacul. Quilt-ul este un sac de dormit fara partea inferioara, care este inutila in campingul cu hamacul din cauza presarii materialului in zona lombara. Odata cu aparatia underquiltului, sacul de dormit pentru hamac se transforma in 2 bucati independente, una deasupra si cealalta dedesubt.

Un derivat al sac de dormit il reprezinta si sacul de bivuac. Acesta este un adapost al alpinistilor sau calatorilor cu bagaj minimalist. Are straturile exterioare impermeabile putand fi folosit si direct pe sol.

Materiale de productie a sacului de dormit

In 1937 apar primele fibrele sintetice. Ele sunt folosite pentru umplerea sacilor de dormit incepand cu anii ’60. Fibrele sintetice au reprodus umpluturile naturale din puf sau pene.

Beneficii precum migrarea prin țesătura, lipsa absorbției umidității sau pretul mai ieftin fac din fibrele sintetice un inlocuitor de baza pentru productie. De partea cealalta, in favoarea pufului si a penelor naturale ramane greutatea redusa si gradul de izolatie mai mare.

Una dintre cele mai mari realizari tehnice este combinatia dintre cele 2 tipuri de umplutura. Gore-Tex si Pertex sunt 2 exemple graitoare care au schimbat  industria sacilor de dormit si a echipamentelor de izolare outdoor.

Pertex este dezvoltat în anii ’70 de către Perseverance Mills, SUA si este un fir de polimer ultra-fin țesut. Acesta replică proprietățile pânzei de bumbac, dar care face economii mari în greutate.

În mod similar, tafeta sintetică a devenit populară ca țesătură interioară pentru sacii de dormit. Fiind prietenoasa cu pielea și capabila să oprească penele care străpungeau stratul textil exterior.

Ulterior toata industria se dezvolta, iar sacul de dormit primeste numeroase imbunatatiri, gluga, sac de compresie, modele noi de fermoare si pozitionare a acestora, buzunare etc.

In zilele noastre sacul de dormit se foloseste de la zona de hobby si pana la cea profesionista. Ajuta pionierii din toate domeniile sa depaseasca numeroase recorduri. De la alpinism la armata, de la camping la calatorii in spatiu, acest obiect a devenit unul indispensabil oricarui amator de calatorie.

Preturi

In anii ’60 un sac de dormit de 1,4 kg costa 370 de dolari ( Australian Paddymade Regular superdown)

In zilele noastre sacii de dormit costa de la 20 de dolari la 1000 in functie de respirabilitate, greutate, material, temperatura de confort=izolatia.

Norme mondiale

In Europa se introduce standardul EX 13537 in 2005 prin care se standardizeaza sacii de dormit. In martie 2010,REI ( USA), incepe sa recomande producatorilor americani standardul 13537, urmat de ISO 23537 in Octombrie 2016.

Astfel se desemneaza:

• Limita se comfort- ca fiind standardul de confort al somnului unei femei adulte
• Limita minima de confort- cea mai joasa temperatura la care un adult barbat poate dormi pe timp de noapte in conditii confortabile.
• Limita extrema: limita de supravietuire pentru un barbat adult, dar la care nu este recomandat sa ajungi.

Cand alegi un sac de dormit este bine sa tinzi catre media limitei de confort si minima.

Cele mai bune ore de somn sunt cele în aer liber; profitați la maxim de ele, dar pe cat posibil intr-un confort total.

Ihamac va ofera cateva variante ale sacului de dormit, cateva generale, dar si unele ideale pentru hamac. Acestea au fermoarul in zona cu cele mai mici pierderi de caldura in campingul cu hamacul. Le puteti vedea AICI

Documentatie:

Wikipedia.org

https://www.wildernessmag.co. nz/